Se poate spune ce diferentiaza psihologia de psihiatrie? Multi oameni nu sunt capabili sa raspunda in mod adecvat la aceasta intrebare. Ce este de fapt ramura psihiatrica? Ce trateaza ea? Potrivit dr. Juan José López-Ibor, psihiatria este ramura medicinei in care fenomenele psihice sunt importante ca factori de conditionare, manifestari sau agenti terapeutici.
In plus, domeniul psihiatriei se extinde la colaborarea cu alte specialitati pentru studiul anumitor activitati clinice specifice, boli sau simptome. De exemplu, problemele psihologice care apar din alte boli cu o corelatie fizica clara.
Astfel, s-a combinat psihologia si psihiatria care au dus la asa-numita medicina psihosomatica. Acesta din urma intentioneaza sa studieze cauzele psihologice si tratamentele bolilor somatice. Pentru toate tratamentele se apeleaza la cabinete specializate de psihiatrie, in care lucreaza medici care au absolvit un rezidentiat in domeniu, asa cum este Mihaela Dumitru, in cabinetul careia pacientii pot beneficia de ajutor pentru mai multe probleme ce tin de psihiatrie.
Medicina psihosomatica si evolutia ei
Astfel, medicina psihosomatica a aplicat modelul cauza-efect. Acest model este foarte important in traditia stiintifica si in formarea medicilor. Cu toate acestea, incetul cu incetul se deschide o noua perspectiva.
Aceasta noua perspectiva, multifactoriala sau integrativa, intelege ca fenomenele psihologice nu sunt ceva adaugat proceselor biologice. Dimpotriva, ele ar forma un intreg unitar, integrat, conform asa-numitului model biopsihosocial.
Conform acestui model biopsihosocial, aspectele psihologice, biologice si sociale nu sunt altceva decat fete diferite ale aceluiasi fenomen. Conform acestei noi perspective, bolile in general nu pot fi considerate doar expresia daunelor induse de agenti externi (traumatice sau infectioase, de exemplu).
Mai presus de toate, ele ar fi expresia mecanismelor de adaptare la situatii stresante. Scopul lor este de a mentine un echilibru de care depinde supravietuirea individuala. Celulele organismului au nevoie de un mediu intern precis reglementat (homeostazie), intotdeauna amenintat de variatiile mediului extern.
Intr-un mod analog, personalitatea se dezvolta intr-o lume proprie care trebuie pastrata in limite normale. Este important ca personalitatea sa nu fie ingradita, dar nici sa nu fie lasata sa se dezvolte necorespunzator si sa incurajeze comportamente care pot determina afectiuni psihiatrice pe masura ce timpul trece.